Una dintre metodele finuțe și cu bun simț, folosită pentru a respinge o persoană care te place și vrea să intre în viața ta, este de a-i spune că nu există chimie între voi. Iar contrar, atunci când ești îndrăgostit sau îndrăgostită constați că această chimie există.

Dar ce are de a face chimia cu două persoane care se plac și se atrag reciproc?

Dacă vorbim de dragoste, dragostea este chimie pură, deoarece atunci când ne îndrăgostim, în creierul nostru are loc o combinație de anumite substanțe, precum:

  • Testosteron
  • Estrogen
  • Dopamină
  • Serotonină
  • Norepinefrină
  • Oxitocină
  • Vasopresină

Conform doctorului Helen Fisher, antropolog și cercetător de la Universitatea Rutgers, dragostea romantică poate fi împărțită în trei categori: dorința, atracția și atașamentul. Fiecare categorie fiind caracterizată de un set propriu de hormoni proveniți din creier.

 

DORINȚA

Dorința este condusă de nevoia de satisfacere sexuală. Nevoia aceasta rezultă din necesitatea de a reproduce, o nevoie împărtășită între toate lucrurile vii. Prin reproducere, organismele își transmit genele și contribuie astfel la perpetuarea speciilor lor.

Hipotalamusul creierului joacă un rol important în acest proces, stimulând producerea hormonilor sexuali testosteron și estrogen din testicule și ovare. Deși aceste substanțe chimice sunt adesea stereotipizate ca fiind „bărbați” și, respectiv, „femei”, se găsesc atât la bărbați, cât și la femei. După cum se dovedește, testosteronul crește libidoul în aproape toți oamenii. Însă, în dreptul estrogenului, efectele sunt mai puțin pronunțate, dar chiar și așa, unele femei susțin că sunt mai motivate sexual în timpul ovulației, când nivelul de estrogen este cel mai ridicat.

 

ATRACȚIA

Între timp, atracția pare să fie un fenomen distinct, deși strâns legat de dorință. În timp ce putem, cu siguranță, dori pe cineva de care suntem atrași și viceversa, acest lucru se poate întâmpla și fără cealaltă parte. Atracția implică căile creierului care controlează comportamentul „recompensat”, ceea ce explică parțial motivul pentru care primele câteva săptămâni sau luni de la o relație pot fi atât de exaltante și chiar consumatoare, deoarece, lupta pentru a obține ceea ce dorești este foarte intensă.

Dopamina, produsă de hipotalamus, este eliberată atunci când facem lucruri după care ne simțim bine, fiind considerată a fi „substanța chimică de plăcere”, producând un sentiment de fericire. Norepinefrina este similară cu adrenalina și produce creșterea bătăilor inimii și entuziasmul. Potrivit lui Helen Fisher, împreună aceste două substanțe chimice produc emoție, energie intensă, insomnie, poftă, pierderea apetitului și atenție concentrată. Ea mai menționează și următorul aspect: „Corpul uman eliberează cocktail-ul de dragoste numai atunci când anumite condiții sunt îndeplinite și bărbații îl produc mai ușor decât femeile, datorită naturii lor mai vizuale.”

În cele din urmă, atracția pare să ducă la o reducere a serotoninei, un hormon cunoscut că are de a face cu pofta de viață și starea de spirit. În unele cazuri lipsa sau nivelul scăzut de serotonina duce la depresie sau anxietate. Interesant, oamenii care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă au, de asemenea, niveluri scăzute de serotonină, determinând oamenii de știință să speculeze că acesta este ceea ce stă la baza înflăcăririi excesive care caracterizează etapele de început ale iubirii. Acest aspect explicând de ce cei îndrăgostiți devin „obsedați” de partenerul lor.

Cu alte cuvinte, sintagma „bolnav de dragoste” se dovedește a fi adevărată, deoarece atunci când suntem îndrăgostiți ne comportăm ca niște bolnavi diagnosticați cu tulburarea obsesiv-compulsivă.

Mai mult decât atât, combinația de dopamină, adrenalină și feniletilamină (este substanța responsabilă de eliberare a dopaminei și a adrenalinei), dă aceași senzație precum consumul ridicat de cocaină. De aici înțelegem de ce unii părinți îi percep pe copiii lor îndrăgostiți ca fiind  asemenea unor drogați.

ATAȘAMENTUL

Nu în ultimul rând, atașamentul este factorul principal în relațiile pe termen lung. În timp ce dorința și atracția au mai mult de a face cu încurcăturile romantice, atașamentul mediază prieteniile, legăturile părinte-copil, cordialitatea socială și multe alte intimități. Cei doi hormoni primari sunt oxitocina și vasopresina.

Oxitocina este un hormon emis în creier. Când acest hormon este eliberat, rezultă sentimente de atașament și de legare. S-a descoperit că oxitocina este eliberată în timpul orgasmului, de aceea partenerii din cuplu se simt mult mai aproape unul de celălalt după ce au făcut sex. De asemenea, oxitocina este eliberată la naștere și este parțial responsabilă pentru legătura puternică dintre mamă și copil (de fapt oxitocina are o rădăcină grecească: „οξυτοκίνη”, ceea ce înseamnă „naștere rapidă”).

Vasopresina este un alt hormon important când vine vorba despre relații. Ea joacă un rol în preferințele pe care un bărbat le are pentru anumite femei. În unele cazuri, ea promovează, de asemenea, selecția unui anumit partener feminin. Vasopresina a fost găsită în „prairie voles” – mamifere despre care se știe că se cuplează o dată pe viață. Când oamenii de știință au blocat receptorii pentru vasopresina la aceste mamifere, aceasta a condus la apariția unui adulter. Acest lucru demonstrează importanța vasopresinei în legarea pe tot parcursul vieții.

 

După cum spuneam, dragostea este chimie adevărată. Însă întrebarea pe care ne-o punem, și la care vom încerca să găsim și răspuns, este următoarea: Care este formula perfectă a dragostei? Sau există așa ceva?

Rămâne de văzut!

Alin Cătinean, ©spretinta.ro, 29 noi. 2018