“Dați-mi un punct de sprijin și pun pământul în mișcare.”

Aceasta este faimoasa replică a lui Arhimede în ceea ce privește pământul nostru. Nu te-aș întreba ce ne-am fi făcut dacă Arhimede găsea un punct de sprijin, ci o întrebare și mai bună ar fi: ce punct de sprijin ai? Pentru că vorbim de viața practică de unde învățăm cele mai importante lecții. Care ar fi sprijinul tău în societatea asta? Pe ce te sprijinești? Ai nevoie de spijin? Sau te descurci singur? Ce faci când apar problemele?

În timpul unui zbor între Portland, Maine şi Boston, pilotul avionului, pe nume Henry Dempsey, a auzit un mic zgomot în partea din spate a avionului. Ca urmare, i-a încredinţat copilotului comanda şi s-a îndreptat spre coada avionului pentru a verifica ce se întâmplase. Însă, în momentul în care a ajuns în locul din care se auzea zgomotul, avionul a trecut printr-un gol de aer, iar el a fost izbit cu putere de uşa din spate. În acest fel el şi-a dat seama de sursa misteriosului zgomot. Uşa nu fusese închisă în mod corespunzător şi în urma impactului s-a deschis, pilotul fiind imediat absorbit în afară. Observând că indicatorul care arăta prezenţa unei uşi deschie clipea semnalând pericolul,  copilotul a solicitat o aterizare forţată pe cel mai apropiat aeroport. Apoi, a cerut ajutor echipelor de salvare pentru pilotul care căzuse în apele oceanului.

După aterizare, însă, Dempsey a fost găsit cu mâinile încleştate de mânerele uşii exterioare. Ca prin minune, Dempsey a reuşit să se agaţe înainte de a cădea şi a rămas aşa tot timpul în care copilotul a condus avionul spre aeroport. Înălțimea era de aproape 1400 de metri şi viteza de 350 de km pe oră. La aterizare a trebuit să se ferească de un impact cu pista având în vedere că distanţa dintre capul lui şi pistă era de doar 30 de centimetri. Teama îl făcuse să strângă mânerele cu atâta putere încât personalului aeroportului i-a trebuit minute bune pentru a-l convinge să le dea drumul.

În viaţă, vin momente în care trecem prin nişte adevărate “goluri de aer”, iar gândul că trebuie să ne ţinem strâns de “mânere” la o viteză atât de mare nu prea ne surâde. Biblia ne spune că  „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.”(Psalmul 46:1). O altă alternativă ar fi să nu apelăm la Dumnezeu în nevoi. Continuarea ar fi căderea în mare. Dacă ar fi să-l parafrazez pe Arhimede, aș spune: Dați-mi un punct de sprijin în Dumnezeu și pun viața mea în mișcare. O mișcare care duce către cer.

Cosmin Cocea, ©spretinta.ro, 2015