Un reporter TV mergea pe străzile aglomerate din Tokio pentru a filma un reportaj. Era perioada Crăciunului. La fel ca în Europa sau S.U.A., și în Japonia cumpărăturile de Crăciun sunt un real succes comercial. Reoprterul a oprit o tânără de pe stradă și a întrebat-o: „Care este semnificația Crăciunului?”  Râzând, tânăra a răspuns: „Nu știu. Este ziua în care Isus a murit?”. Sunt convins că știți și din România cazuri asemănătoare. În fine, răspunsul ei conținea și un bob de adevăr pe care îl voi explica mai jos.

Dacă ar fi să te uiți în jurul tău în aceste zile, ce ai putea spune? Aglomerație, cumpărături, bani aruncați pe diferite lucruri mai mult sau mai puțin importante, mâncare, dulciuri, cadouri…. și lista continuă. Îmi displac zilele acestea de haos de dinaintea Crăciunului. Totuși, m-am gândit la un lucru: pentru ce toate acestea?

Aud și citesc prin media diferite aspecte ale Crăciunului – masa de Crăciun, mâncărurile alese, cumpărături la nivel industrial, cadouri, fii mai bun de Crăciun (că după aceea devii rău din nou), „Crăciun fericit!”  – Nu am auzit pe nimeni vorbind, spre exemplu, despre slujba de la Biserică, despre colindele de nașterea Mântuitorului, despre Sfânta Scriptură. Oare de ce? Parcă era nașterea Mântuitorului Isus Hristos, nu? De fapt, asta a făcut Crăciunul – îl șterge ușor, ușor din inima și mintea oamenilor pe Isus Hristos. Mituri, legende, ajung să înlocuiască Sfânta Carte și să-l înlocuiască pe Isus. Am auzit la un post de radio o conversație între un tip care se dădea Moș Crăciun și un copil care vorbea cu acest bărbat și-i spunea ce și-ar dori de Crăciun. La finalul discuției, copilul a spus: „te iubesc!”. Cam așa stau lucrurile – un moș care poate să facă multe lucruri bune, să ofere cadouri, să iubească pe copii… Isus e dat deoparte.

Deseori mi se pune întrebarea: „Tu cum sărbătorești Crăciunul? Îl sărbătoreșt?”  Îl sărbătoresc ca pe orice altă zi, doar cu bucuria faptului că pot petrece mai mult timp cu cei dragi, pentru că sunt zile libere. Nu este o sărbătoare biblică, nu este menționată în Scriptură, Isus nu ne spune nimic despre această temă. Dacă Domnul ar fi vrut să sărbătorim nașterea Lui, ne-ar fi spus cum și ce să facem. Nașterea lui Isus sau întruparea Lui ar trebui să o sărbătorim zilnic. 

La încheiere, m-aș întoarce la răspunsul tinerei de la început. Fărâma de adevăr este că ușor, ușor, pentru unii oameni, Isus moare. În loc să se nască Isus în inimile oamenilor, El moare, fiind înlocuit cu altceva/altcineva.

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi” (Matei 1:23).

Dumnezeu este cu noi – întrebarea este: noi suntem cu Dumnezeu?

Îți doresc sărbători frumoase, alături de Dumnezeu!

Cosmin Cocea, ©spretinta.ro, 23 dec. 2016