Nu e un lucru nou să aduc în atenție ideea de „obicei” sau „obișnuință”. Multe lucruri în viața zilnică le facem din obișnuință sau că a devenit un obicei. Există un procentaj mare care ne-ar spune că dacă ne-am pune anumite întrebări legate de ce facem anumite lucruri, nu am cunoaște răspunsul sau de ce practicăm acel ceva.

Un proaspăt soţ urmărea cu interes cum soţia sa pregătea pulpa de viţel pentru friptura la cuptor. Mai înainte de a introduce tava în cuptor, a tăiat frumos capetele pulpei. Soţul a întrebat: „De ce ai făcut asta? Nu sunt un expert în prepararea fripturii la cuptor, dar nu cred că am mai văzut pe cineva tăind capetele pulpei mai înainte de a o da la cuptor.”  Soţia a răspuns: „Să îţi spun drept, nici eu nu cunosc raţiunea. E prima dată când pregătesc friptură, însă aşa am văzut la mama.” Curioasă, tânăra soţie a telefonat mamei şi a întrebat-o de ce tăia capetele bucăţii de carne pentru friptura la cuptor. „Să-ţi spun drept, habar nu am de ce. Însă aşa am văzut la bunica ta.” Hotărâtă să afle răspunsul, tânăra soţie a sunat-o pe bunica, adresându-i aceeaşi întrebare. „Ei bine, scumpa mea, primul nostru cuptor nu era suficient de mare pentru a încăpea pulpa întreagă, aşa că trebuia să-i tai capetele. Cu timpul, că a devenit un obicei!”

Vedeţi, acesta este tradiţionalismul: atunci când facem ceva fără să ştim de ce, însă continuăm să facem lucrul acesta pentru că l-am făcut din totdeauna.

Cosmin Cocea, ©spretinta.ro, 2016