Un Dumnezeu al imposibilului

devo17

De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare. (2 Corinteni 12:10)

Ne place să visăm, însă de cele mai multe ori ne oprim din drum chiar înainte de a porni. De ce? Fiindcă ne dăm seama de lipsurile noastre. Ne e teamă de eşec, ne simţim incapabili. Mulţi dintre noi am ajuns adevăraţi maeştri în această „artă”.

Botezat în data de 17 decembrie 1770 la Bonn, Germania, Ludwig van Beethoven este unul dintre cei trei mari clasici ai muzicii, alături de Haydn şi Mozart. El a făcut tranziţia între perioada clasică şi cea romantică. A lăsat posterităţii opere nemuritoare, lucrări instrumentale, simfonice, camerale şi pagini de concert de o măreţie inegalabilă.

La 30 de ani, auzul compozitorului a început să se deterioreze până când a surzit. În urma acestei tragedii, Beethoven nu a mai participat la concerte sau întâlniri publice. A ajuns să aibă gânduri sinucigaşe, însă prietenii l-au susţinut şi a găsit forţa interioară pentru a-şi continua viaţa.

Beethoven nu a renunţat la muzică, toate lucrările compuse de acum înainte fiind considerate mai valoroase decât cele din prima perioadă de creaţie. Printre capodoperele compuse spre finalul vieţii se numără Simfonia a IX-a, în care introduce corul Oda bucuriei, Sonata pentru pian op. 106 Hammerklavier şi Missa Solemnii.

Fiecare avem slăbiciunile şi defectele noastre. Dar te-ai gândit vreodată că acestea fac parte dintr-un plan divin? Dumnezeu are nevoie de slăbiciunile tale! Limitările tale sunt oportunităţile lui Dumnezeu, El putând să transforme dezavantajele în avantaje. Dumnezeu nu are nevoie de abilităţile noastre. El are nevoie de disponibilitatea noastră.

Ana Băcanu, Bucureşti

sursa: www.devotionale.ro

Similar Sermons

No sermons to display