Trăim într-o societate care de ani de zile este într-o derivă, din lipsa unei linii clare de demarcație între ceea ce este bun sau rău, curat sau murdar, valoros sau fără valoare…

Din acest motiv doresc ca să privim puțin în trecut, să analizăm prezentul și să ne pregătim viitorul, astfel încât natura umană să rămână mereu acolo unde i-a fost locul făurit de Dumnezeu. Însă, înainte de a purcede în subiectul propriu zis, aș dori să amintesc patru oameni valoroși, fiecare în domeniul lui: C. S. Lewis, Thomas Edison, Albert Einstein sau Thomas Mann. Pe care l-ați alege dintre aceștia? Sincer, și mie îmi este greu să mă decid, pentru că toți au contribuit cum au putut mai bine  și ne-au lăsat o comoară prețioasă lumii de astăzi. Însă, că să nu vă mai țin în suspans, îi voi cita pe fiecare:

„Unele lucruri sunt iubite pentru că au valoare. Altele au valoare pentru că sunt iubite.” – C. S. Lewis

„Valoarea ta stă în ceea ce ești, nu în ceea ce ai.” – Thomas Edison

„Nu încerca să fii un om de succes, ci un om de valoare.” – Albert Einstein

„Valoarea unui lucru crește proporțional cu dificultatea de a-l dobândi.” – Thomas Mann

Cei amintiți mai sus pun accentul pe valoarea umană văzută din diferite perspective și fiecare are dreptate în ceea ce zice. Însă, întotdeauna oamenii au avut păreri diferite atunci când vorbim de principii, de moralitate, de etică sau chiar de valori. Astfel că, dacă pentru cineva un lucru putea să aibă o valoare, pentru altcineva putea să fie o non-valoare.

Așa că, sunt pregătit să nu fiți toți de acord cu mine în ceea ce doresc să vă expun.

Ce credeți, este o valoare sau o non-valoare ca să fii virgin/virgină până în noaptea nunții?

Știu, știu, știu… câțiva sunteți de acord că este o valoare, însă, poate majoritatea credeți că este expirat subiectul acesta. Dar, haideți totuși să vedem cum acest concept s-a schimbat, sau nu, de-a lungul timpului.

Dacă privim lucrurile încă de la început, adică din perioada biblică, faptul ca un băiat și o fată să aibă relații intime înainte de căsătorie era ceva de neconceput, iar dacă se întâmpla așa ceva, băiatul trebuia să o ia pe fată de soție.

Lucrurile însă se complică cu trecerea timpului, mai ales după primele secole ale erei noastre, când împăratul roman Gaia Galerius Valerius Maximinus Daia (305-3011) introduce ius primae noctis.

Ce însemna ius primae noctis/ dreptul primei nopți?

„În cele din urmă, Daia introduse de ceva timp obiceiul ca nimeni să nu se mai căsătorească fără permisiunea sa, pentru ca el însuși să fie primul, care în orice căsătorie, gustă plăcerile din noaptea nunții.”

Ius primae noctis sau dreptul primei nopți era dreptul pe care îl avea orice împărat pe teritoriul împărăției sale, orice stăpân pe moșia sa, și așa mai departe, de a se culca el primul cu mireasa care se căsătorea în împărăția sau pe moșia sa.

Obiceiul acesta a fost preluat de către subordonații împăratului, dregători, și așa mai departe.

Astfel că acest obicei sau lege supraviețuiește până spre sfârșitul secolului al XI – lea, când regele Scoției, Malcom al III – lea abolește această lege străveche, însă 2 secole mai târziu, regele Angliei, Edward I o reintroduce.

În Epoca Medievală, îl întâlnim pe Frederic al Siciliei (1296-1337) practicând ius primae noctis, ba chiar avea angajați care răpeau fetele virgine și le aduceau la Frederic ca să fie dezvirginate. Așa se întâmplă că aceștia au răpit-o pe Restituta, fiica unui nobil napoletan și totodată logodnica nobilului Gian din Procida, care nu renunță la logodnica lui și se strecoară în camera din palatul regal unde era ținută Restituta și se culcă cu ea înainte ca regele să facă acest lucru. Fiind prinși aceștia sunt arși pe rug împreună, legați la cerința lor față în față și nu spate în spate, pentru a se privi în timp ce mor împreună.

În Spania, contele Almaviva practica ius primae noctis, dar, deoarece contesa nu era prea fericită de acest lucru, contele îi promite că nu se va mai folosi de acest drept al său pe viitor. Veste care aduce bucurie servitoarei Suzana și valetului Figaro care se iubeau în ascuns, și care acum doresc să se căsătorească. Însă, când aude contele de acestă nuntă, îi mărturisește Suzanei că abia așteaptă să beneficieze de cele 15 minute care îi revin în noaptea nunții. Speriați, Suzana și Figaro se destăinuie contesei care îi joacă o farsă contelui, și când acesta merge să profite de cele 15 minute cu Suzana, se bagă în pat și găsește un bărbat în loc să fie proaspăta mireasă.

De aici ia naștere piesa de teatru cu titlul „Nunta lui Figaro” compusă de Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais, iar mai târziu opera simfonică cu același titlu compusă de Wolfgang Amadeus Mozart.

Obiceiul acesta ajunge chiar și în Transilvania, unde Gheorghe Doja și iobagii transilvăneni se împotrivesc. Astfel că se găsește o portiță de scăpare și anume taxa pe feciorie. Mirele avea libertatea de a alege să își ofere mireasa pentru prima noapte, sau să răscumpere fecioria ei cu o blană de jder sau cu 3 monede de aur.

Iar la scurt timp, ia naștere Cultul virginității miresei, în care mireasa trebuia să fie obligatoriu virgină în noaptea nunții, virginitatea miresei având valoarea unui sacrament. Lucru nedrept pentru că în dreptul mirelui nu se punea nici o presiune referitor la acest aspect.

Se introduce ritualul cearșafului însângerat ca dovadă a faptului că fata a fost virgină, ritual care avea loc chiar în timpul nunții. În timp ce toți nuntașii erau încă prezenți, mirii se retrăgeau pentru primul contact sexual, în urma căruia se aducea cearșaful ca dovadă a virginității fetei și consumării căsătoriei. Dacă se dovedea că fata nu era virgină, nuntașii din partea băiatului îi luau la bătaie pe nuntașii din partea fetei și uneori se lăsa chiar cu omoruri. Iar fata era umilită public fiind trimisă a doua zi prin tot satul cu o căruță trasă de către părinții fetei.

„Cine strică fecioria unei fete săvârșește un păcat suprem, iar răscumpărarea păcatului este pe măsură. Cine strică o fată, strică o biserică și pentru ca să-și ispășească păcatul trebuie să facă o biserică nouă,” spunea Mircea Eliade.

Până spre anul 1900 dacă nu erai virgin nu te puteai căsători.

La începutul anul 1900 tot mai mulți tineri sunt dornici să aibă relații sexuale în afara căsătoriei. Și astfel apar primele divorțuri. În România, în perioada 1900-1920 erau undeva la 2-3 divorțuri pe an.

Între 1920 – 1960 tinerii bărbați și femei făceau sex înafara căsătoriei doar cu persoana cu care intenționau să se căsătorească. Ceea ce duce la creșterea ratei de divorț.

1960 este  începutul REVOLUȚIEI SEXUALE: tot mai mulți tineri se angajează în sexul premarital cu parteneri multiplii. Percepția cu privire la virginitate se schimbă. Din valoare ajunge non-valoare.

Sexologul Laura Carpenter, descrie în cartea sa, Virginity Lost, virginitatea în trei moduri:

  1. Virginitatea ca un dar. Un dar pe care îl oferi și pe care dorești să îl primești și de la celălalt. Femeile și bărbații aceștia sunt preocupați de găsirea unor parteneri care să aprecieze valoarea darului lor și să răspundă cu un dar de o valoare similară.
  2. Virginitatea ca un proces. Acești bărbați și femei cred că pierderea virginității, la fel ca tranziția socială în general, le va spori cunoștințele despre sexualitate și despre ei înșiși.
  3. Virginitatea ca un stigmat. Aceștia văd virginitatea ca pe ceva de care trebuie să scape cât mai repede posibil. (American Pie – seria de filme care prezintă acest aspect).

Însă cum percepi virginitatea, așa va fi și prima experiență sexuală!

Un studiu național cu privire la evoluția familiei în perioada 2006-2008 în SUA ne oferă următoarele date:

  • Activitatea sexuală la adolescenții cuprinși între 15-24 ani:
    • 71 % dintre femei
    • 73 % dintre bărbați
  • Sex înafara căsătoriei:
    • 42 % dintre femei
    • 43 % dintre bărbați
  • 11 % dintre femei și 10 % dintre bărbații între 15 și 19 ani au făcut sex anal cu un partener de sex opus și 1 % cu un partener de același sex
  • 23 % dintre femei și 27 % dintre bărbații de 15 ani au făcut sex oral cu un partener de sex opus, iar la vârsta de 18-19 ani 63 % dintre femei și 70 % dintre bărbați

La 10 ani, lucrurile cred că stau și mai rău de atât…

De ce este greșit să faci sex premarital?

Asemenea unui foc care este aprins într-un mediu nesigur, relaţiile sexuale premaritale produc mari pagube în viaţa celor care le practică. Trebuie subliniat faptul că relaţia sexuală nu este un simplu act fizic, ci oamenii de ştiinţă confirmă că această relaţie produce schimbări puternice în creier, cu efecte pentru întreaga viaţă. Cum este posibil acest lucru: în momentul unirii fizice atât femeia cât şi bărbatul secretă la nivelul creierului hormoni care produc o puternică legătură emoţională între cei doi parteneri. Din această cauză, durerea despărţirii este mult mai puternică în cazul celor care au avut experiențe sexuale premaritale, și le este din ce în ce mai greu să realizeze acestă alipire emoţională cu viitorii parteneri, asemeni unui abţibild care este lipit şi dezlipit de mai multe ori până când nu se mai lipeşte deloc. Un studiu recent printre tinerii implicaţi sexual înainte de căsătorie a arătat că aceştia au un risc de trei ori mai mare de a suferi de depresie decât cei care nu s-au implicat. Depresia este principala cauză a sinuciderii în rândul tinerilor.

Care sunt riscurile sexului premarital?

Doar în Romania 1 MILION de persoane sufera de o boală cu transmitere sexuala, cauzată de sexul premarital.

Anual în România, în jur de 29.000 de fete tinere (până în 19 ani) devin mame. Acestora li se răpesc ultimii ani ai adolescenţei, îşi ratează posibilitatea de a-şi completa studiile şi sunt expuse la diverse forme de discriminare.

Alte aproape 18.000 au avut deja un avort. Avortul este din pacate folosit de multe femei şi fete tinere ca metodă contraceptivă, dar trebuie să ştim că viaţa este viaţă încă din prima zi de concepţie şi întreruperea unei sarcini înseamnă întreruperea unei vieţi create de Dumnezeu. Din acestă cauză efectele emoţionale şi fizice ale avortului sunt dezastroase. Femeile care au trecut prin experienţa unui avort se confruntă uneori toată viaţa cu depresie, sentimente de vinovăţie, coşmaruri, tentative de sinucidere, etc, iar în plan fizic cea mai întâlnită consecinţă este infertilitatea, iar alături de ea apar adesea infecţii, hemoragii, cancer şi chiar moartea.

„Dacă cineva gândește că ar trebui să cedeze de teama de a nu pierde persoana dragă, poate fi un moment bun pentru a pune capăt acelei relații. Sexul ar trebui să fie expresia iubirii –  nu ceva pe care o persoană se simte obligată să o facă. Dacă partenerii se iubesc, niciunul dintre ei nu pune presiune pe celălalt dacă acesta nu vrea sau nu se simte pregătit pentru acest lucru.” Anonim

Chiar dacă un proverb zice, „Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”, în dreptul acestei valori a virginității până la căsătorie lucrurile stau altfel, și anume, nu e întotdeauna o greșeală să lași pe mâine ce poţi face azi. O echipă de cercetători americani a arătat că cei care nu fac sex înainte de căsătorie au o viaţă intimă mult mai stabilă și mai satisfăcătoare decât cei care nu practică abstinenţa premaritală.

Virginitatea este o alegere și o atitudine onorabilă. Ea îți oferă lecții prețioase despre propria ta valoare, despre autoeducare, despre frumusețea curteniei, libertate, loialitate și responsabilitate.

„Indiferent, bărbat sau femeie, virginul nu uită niciodată persoana cu care a făcut prima dată sex.”

 

Cum vrei să fie prima ta experiență? Cum vrei să fie viața de familie? Mingea e la tine, tu ALEGI!

 

BIBLIOGRAFIE:

  1. Andrei Oisteanu, Sexualitate si societate: Istorie, religie si literatură, Polirom, București, 2016.
  2. Martha Kemper; Pepper Schwartz, 50 de mari mituri despre sexualitatea umană, Editura Trei, București, 2016.
  3. Laura Carpenter, Virginity Lost: An Intimate Portrait of First Sexual Experiences, New York University Press, New York, 2005.

Alin Cătinean, ©spretinta.ro, 22 noi. 2018